-
Period: 4000 BCE to 3000 BCE
Matematica babiloniană
Dovezile timpurii ale textelor matematice datează din perioada sumeriană, în care au aparut primele civilizatii în Mesopotamia. Atunci s-a dezvoltat un sistem complex de metrologie, datând din mileniul al IV-lea î.Hr.. La mijlocul mileniului al III-lea î.Hr., sumerienii au scris tabele de multiplicare pe tăblițe de argilă, făceau exerciții geometrice și probleme de divizibilitate. Primele dovezi ale numerelor babiloniene datează de asemenea din aceasta perioadă. -
Period: 3000 BCE to 300 BCE
Matematica egiptului antic
Izvoarele istorice din această perioadă denotă că această știință nu se baza pe raționament, ci pe reguli practice care doar trebuiau respectate, fără a se indica vreo explicație. Sistemul de numerație era juxtapozițional, asemănător celui întrebuințat de romani. Egiptenii nu cunoșteau decât numerele întregi, fracțiile unitare, precum și fracția 2/3. Toate celelalte fracții erau scrise ca sume de fracții unitare. Egiptenii rezolvau ecuațiile liniare prin metoda falsei poziții. -
Period: 1801 BCE to 2000 BCE
Matematica contemporană
În secolul al XIX-lea, David Hilbert și Georg Cantor dezvoltă o teorie axiomatică asupra căutării fundamentelor matematice. Această dezvoltare a axiomaticii va conduce în secolul al XX-lea la definirea întregii matematici cu ajutorul unui singur limbaj: logica matematică. Secolul XX a fost martorul unei specializări a domeniilor matematicii, nașterea și dezvoltarea a numeroase ramuri noi, cum ar fi teoria spectrală, topologii algebrice sau geometrie algebrică. -
Period: 1301 BCE to 1400 BCE
Mecanica
Secolul XIV a cunoscut dezvoltarea a noi concepte matematice pentru a investiga o gamă largă de probleme. O contribuţie importantă a fost dezvoltarea mecanicii. Thomas Bradwardine a studiat variația vitezei. Fără ajutorul calculului diferenţial şi a conceptului de limită, Heytesbury şi alții au determinat matematic distanţa parcursă de un organism în mişcare uniform accelerată (rezolvată astăzi prin integrare). -
Period: 1301 BCE to 1400 BCE
Funcții și serii
Cea mai importantă lucrare scrisă de Nicole Oresme de la Universitatea din Paris este Tractatus de configurationibus qualitatum et motuum. Contribuțiile sale matematice au dus la dezvoltarea conceptului de reprezentare grafică a funcțiilor și la investigarea seriilor infinite. Se consideră ca prin studiile sale, Oresme a anticipat descoperirile lui Galileo. -
Period: 1101 BCE to 1200 BCE
Liber Abaci
În secolul al XII-lea, oamenii de ştiinţă europeni au călătorit în Spania şi Sicilia în căutarea de texte ştiinţifice arabe. Aceste noi surse au produs o reînnoire a matematicii. Fibonacci a scris Liber Abaci în 1202, actualizată în 1254, prima matematică semnificativă în Europa de la Eratostene, după mai mult de o mie de ani. Lucrarea a introdus cifrele indo-arabe în Europa şi a prezentat multe alte probleme matematice. -
Period: 600 BCE to 501 BCE
Quadrivium
Boethius a inventat termenul quadrivium pentru a descrie studiul aritmeticii, geometriei, astronomiei şi muzicii. El a scris De institutione arithmetica, o traducere liberă din limba greacă a cărții lui Nicomachus, Introduction to Arithmetic, De institutione musica, precum şi o serie de extrase din Elemente lui Euclid. Lucrările lui au fost mai degrabă teoretice decât practice şi au fost baza studiului matematic, până la recuperarea lucrărilor matematice grecești și arabe. -
Period: 570 BCE to 495 BCE
Teorema lui Pitagora
Teorema lui Pitagora este una dintre cele mai cunoscute teoreme din geometria euclidiană, constituind o relație între cele trei laturi ale unui triunghi dreptunghic. Teorema lui Pitagora afirmă că în orice triunghi dreptunghic, suma pătratelor catetelor este egală cu pătratul ipotenuzei (latura opusă unghiului drept). Teorema lui Pitagora este considerată un punct de interes în afara matematicii, constituind un simbol al incomprehensibilității matematice, al misterului. -
200 BCE
Teoria secțiunilor conice
În matematică, o conică este curba care se obține prin intersectarea unui plan cu un con (mai exact este vorba de suprafața unui con drept, circular). Forma acestei curbe poate să difere destul de mult în funcție de poziția planului față de axa conului, deci este vorba de fapt despre o familie de curbe, numite în mod obișnuit „conice”. Ele au fost studiate din antichitate, de exemplu de Apollonius, în jurul anului 200 î.e.n.
